to order

ˈɔ:

der

də

dē

olderormer

Definiția și sensul cuvântului „order” în engleză

to order

VERB

comanda, ordona

to ask for something, especially food, drinks, services, etc. in a restaurant, bar, or shop

Transitive: to order food or drinks

informații gramaticale

compoziție morfologică

simplu

verb de acțiune

regulat

timpul prezent

order

persoana a III-a singular

orders

participiu prezent

ordering

trecut simplu

ordered

participiu trecut

ordered

Exemple

He ordered a round of drinks for everyone at the table.

A comandat un rând de băuturi pentru toată lumea de la masă.

ordona, comanda

to give an instruction to someone to do something through one's authority

command

direct

instruct

Ditransitive: to order sb to do sth

Exemple

The general ordered the troops to advance to the front lines.

Generalul a ordonat trupelor să înainteze pe linia frontului.

ordona, organiza

to arrange or organize something in a structured or systematic manner

Transitive: to order items

Exemple

She ordered her desk by sorting papers into different folders to make it more organized.

Ea a ordonat biroul sortând hârtiile în diferite foldere pentru a-l face mai organizat.

ordona, porunci

to give a command or instruction for someone to go or come to a specific place

Transitive: to order sb somewhere

Exemple

The coach ordered the team to the locker room to discuss strategy before the big game.

Antrenorul a ordonat echipei să meargă în vestiar pentru a discuta strategia înainte de meciul important.

ordona, reglementa

to regulate someone or something and bring it to act according to rules and regulations

Transitive: to order a place or process

Exemple

The government implemented new policies to order the financial markets and maintain stability.

Guvernul a implementat politici noi pentru a ordona piețele financiare și a menține stabilitatea.

a hirotonisi, a investi cu autoritate religioasă

to confer or invest clerical rank or authority in someone within a religious organization or institution

Transitive: to order sb

Exemple

The bishop ordered the young deacon, officially bestowing upon him the authority to perform religious ceremonies.

Episcopul l-a ordonat pe tânărul diacon, conferindu-i oficial autoritatea de a efectua ceremonii religioase.

Order

SUBSTANTIV

ordin, comandă

a command or instruction given by someone in a position of authority

informații gramaticale

statut de animatitate

abstract

compoziție morfologică

simplu

numărabil

singular

not gender specific

formă de plural

orders

Exemple

The general issued a strict order to advance the troops.

Generalul a emis o ordin strictă de înaintare a trupelor.

comandă

a request or instruction made for goods or services, often specifying the quantity, quality, and delivery of the requested items

Exemple

She placed an order for new furniture to be delivered next week.

A făcut o comandă pentru mobilier nou care urmează să fie livrat săptămâna viitoare.

comandă, ordin

a request for a specific item or service to be provided

Exemple

He made a mistake on his order and had to correct it.

A făcut o greșeală în comanda sa și a trebuit să o corecteze.

ordine, aranjament

a condition of regular or proper arrangement

ordin, o categorie taxonomică între o clasă și o familie

(biology) a taxonomic category between a class and a family

ordine, organizație

established customary state (especially of society)

ordin, decizie judiciară

a legally binding command or decision entered on the court record (as if issued by a court or judge)

regulament, ordine

a set of rules that a group or organization follows

Exemple

The council established a new order for meetings.

Consiliul a stabilit o nouă ordine pentru ședințe.

ordin, frăție

a group of people organized together because they share similar interests or goals

Exemple

The ancient order of knights protected the kingdom from external threats.

Vechiul ordin al cavalerilor proteja regatul de amenințările externe.

ordine, clasificare

the act of putting things in a sequential arrangement

ordin, stil arhitectural

(architecture) one of original three styles of Greek architecture distinguished by the type of column and entablature used or a style developed from the original three by the Romans

ordin, congregație

a group of person living under a religious rule

ordin, demnitate

(usually plural) the status or rank or office of a Christian clergyman in an ecclesiastical hierarchy

order

INTERJECȚIE

Liniște!, Ordin!

used to tell people to pay attention and be quiet in a strong and serious way, especially in formal situations or important events

LanGeek

Descarcă aplicația noastră mobilă

Google Play App Store

Arbore Lexical

disorder

ordered

reorder

order

Cuvinte Apropiate

Definiția și sensul cuvântului „order” în engleză

Download Mobile App