Caută
Selectați limba dicționarului
to incriminate
01
incrimina, acuză
to accuse someone of a crime or make a formal charge against them
Transitive: to incriminate sb
informații gramaticale
compoziție morfologică
derivat
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
incriminate
persoana a III-a singular
incriminates
participiu prezent
incriminating
trecut simplu
incriminated
participiu trecut
incriminated
Exemple
The prosecutor decided to incriminate the suspect based on the new evidence.
Procurorul a decis să incrimineze suspectul pe baza noilor dovezi.
02
incrimina, acuza
to provide evidence or information that suggests a person's involvement in a crime or wrongdoing
Transitive: to incriminate sb
Exemple
The witness hesitated to testify, fearing that any statement might inadvertently incriminate them in the ongoing investigation.
Martorul a ezitat să depună mărturie, temându-se că orice declarație ar putea să-l incrimineze neintenționat în ancheta în curs.
Arbore Lexical
incriminating
incrimination
incriminate
criminate
crime
