Caută
Selectați limba dicționarului
to disobey
01
a nu asculta, a încălca
to refuse to follow rules, commands, or orders
Transitive: to disobey a law or command
informații gramaticale
compoziție morfologică
derivat
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
disobey
persoana a III-a singular
disobeys
participiu prezent
disobeying
trecut simplu
disobeyed
participiu trecut
disobeyed
Exemple
Children are encouraged not to disobey their parents' instructions.
Copiii sunt încurajați să nu dezobească instrucțiunile părinților lor.
Arbore Lexical
disobey
obey
