Caută
Selectați limba dicționarului
to oblige
01
obliga, constringe
to make someone do something because it is required by law, duty, etc.
Ditransitive: to oblige sb to do sth
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
oblige
persoana a III-a singular
obliges
participiu prezent
obliging
trecut simplu
obliged
participiu trecut
obliged
Exemple
The contract obliges both parties to fulfill their agreed-upon responsibilities.
Contractul obligă ambele părți să își îndeplinească responsabilitățile convenite.
02
ajuta, face o favoare
to provide assistance or do a favor for someone
Transitive: to oblige sb
Exemple
She obliged her neighbor by watering their plants while they were away on vacation.
Ea și-a obligat vecinul udându-le plantele în timp ce erau în vacanță.
Arbore Lexical
disoblige
obligate
obligatory
oblige
