Caută
Selectați limba dicționarului
to oblige
01
obliga, constringe
to make someone do something because it is required by law, duty, etc.
Ditransitive: to oblige sb to do sth
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
oblige
persoana a III-a singular
obliges
participiu prezent
obliging
trecut simplu
obliged
participiu trecut
obliged
Exemple
The law obliges citizens to pay taxes on their income.
Legea obligă cetățenii să plătească taxe pe veniturile lor.
02
ajuta, face o favoare
to provide assistance or do a favor for someone
Transitive: to oblige sb
Exemple
He obliged his colleague by covering her shift at work when she fell ill.
El l-a obligat pe colegul său acoperind schimbul său de muncă când aceasta s-a îmbolnăvit.
Arbore Lexical
disoblige
obligate
obligatory
oblige
