Caută
Selectați limba dicționarului
to brandish
01
flutura, agita
to wave something, especially a weapon, in a threatening or aggressive way
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
brandish
persoana a III-a singular
brandishes
participiu prezent
brandishing
trecut simplu
brandished
participiu trecut
brandished
Exemple
He brandished a knife at them, eyes blazing with fury.
El flutură un cuțit spre ei, ochii scânteind de furie.
02
a etala, a face paradă cu
to display a trait, skill, or object in a boastful manner
Exemple
She brandishes her intellect during the debate.
Ea etalează intelectul ei în timpul dezbaterii.
Brandish
01
fluturare, gest amenințător
the act of waving something, typically a weapon, in a showy or threatening way
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
compus
numărabil
singular
not gender specific
formă de plural
brandishes
Exemple
His brandish of the sword silenced the crowd.
Fluturarea sabiei lui a făcut mulțimea să tacă.
LanGeek
