Caută
Selectați limba dicționarului
to pounce
01
a se năpusti, a sări
to move down on something or someone with a sudden, swift action, typically with the intention of seizing or capturing
Intransitive: to pounce on sb/sth
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de mișcare
regulat
timpul prezent
pounce
persoana a III-a singular
pounces
participiu prezent
pouncing
trecut simplu
pounced
participiu trecut
pounced
Exemple
The bird swooped down from the sky and pounced on the unsuspecting rodent.
Pasărea s-a năpustit din cer și s-a aruncat asupra rozătorului neștiutor.
Pounce
01
salt, atac
the act of pouncing
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
compus
numărabil
formă de plural
pounces
Arbore Lexical
pouncing
pounce
