Caută
Selectați limba dicționarului
to ordain
01
ordona, decreta
to officially order something using one's higher authority
Transitive: to ordain sth
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
ordain
persoana a III-a singular
ordains
participiu prezent
ordaining
trecut simplu
ordained
participiu trecut
ordained
Exemple
The religious leader ordained a day of fasting and prayer for the community.
Liderul religios a rânduit o zi de post și rugăciune pentru comunitate.
02
ordonare, sfinți
to officially confer or appoint someone to a position, typically within a religious context such as the priesthood
Transitive: to ordain sb
Exemple
The bishop ordains new priests during the annual ceremony at the cathedral.
Episcopul hirotonisește noi preoți în timpul ceremoniei anuale de la catedrală.
03
rândui, predestina
(of a higher power) to prearrange or predestine something
Transitive: to ordain an event
Exemple
It is believed that fate had ordained their meeting, as if their paths were destined to cross.
Se crede că soarta le-a rânduit întâlnirea, ca și cum căile lor ar fi fost sortite să se încrucișeze.
Arbore Lexical
ordained
ordainer
preordain
ordain
