to conquer
con
ˈkɒn
kon
quer
wanker

Definiția și sensul cuvântului „conquer” în engleză

to conquer
01

cuceri, supune

to gain control of a place or people using armed forces 
Transitive: to conquer a place or people
to conquer definition and meaning
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
conquer
persoana a III-a singular
conquers
participiu prezent
conquering
trecut simplu
conquered
participiu trecut
conquered
Exemple
The army worked strategically to conquer the enemy's territory. 

Armata a lucrat strategic pentru a cuceri teritoriul inamicului.

02

învinge, depăși

to overcome a challenge or obstacle 
Transitive: to conquer a challenge or obstacle
to conquer definition and meaning
Exemple
She conquered the challenges in her career through perseverance and hard work. 

Ea a înfrânt provocările din cariera sa prin perseverență și muncă asiduă.

03

învinge, depăși

to overcome or defeat something using mental strength, determination, or moral influence 
Transitive: to conquer a thought or attitude
Exemple
Through constant practice and self-belief, she conquered her fear of public speaking. 

Prin practică constantă și încredere în sine, ea și-a înfrânt teama de a vorbi în public.

04

cuceri, domina

to dominate a place by becoming very popular or successful 
Transitive: to conquer a place or situation
Exemple
Her book conquered the bestseller list, topping charts for months. 

Cartea ei a cucerit lista de bestseller-uri, dominând topurile timp de luni.

LanGeek
Descarcă Aplicația
langeek application

Download Mobile App

App Store