Caută
Selectați limba dicționarului
to dispute
01
a disputa, a discuta
to argue with someone, particularly over the ownership of something, facts, etc.
Transitive: to dispute sth
Exemple
The two colleagues started to dispute the best approach to solving the project's challenges.
Cei doi colegi au început să dispute cea mai bună abordare pentru rezolvarea provocărilor proiectului.
02
disputa, pune la îndoială
to doubt a fact or to call its truth into question
Transitive: to dispute a fact or assertion
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
dispute
persoana a III-a singular
disputes
participiu prezent
disputing
trecut simplu
disputed
participiu trecut
disputed
Exemple
He disputed the accuracy of the witness's testimony, claiming it was unreliable.
El a contestat acuratețea mărturiei martorului, susținând că este nesigură.
Dispute
01
dispută, conflict
a disagreement or argument, often involving conflicting opinions or interests
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
simplu
numărabil
formă de plural
disputes
Exemple
The dispute between the two neighbors was settled after a lengthy mediation session.
Disputa dintre cei doi vecini a fost soluționată după o lungă sesiune de mediere.
02
conflict de muncă, litigiu muncitoresc
a disagreement between employers and workers, often leading to strikes, lockouts, or other industrial actions
Exemple
The company faced a labor dispute over wages.
Compania s-a confruntat cu un conflict de muncă privind salariile.
Arbore Lexical
disputative
disputed
dispute
