Caută
Selectați limba dicționarului
disobedience
/ˌdɪsəˈbidiəns/, /ˌdɪsoʊˈbidiəns/
Disobedience
01
neascultare, nesupunere
refusal to obey someone with authority
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
compus
nenumărabil
Exemple
His disobedience to the teacher ’s instructions caused a disruption in the class.
Nesupunerea lui față de instrucțiunile profesorului a provocat o perturbare în clasă.
Arbore Lexical
disobedience
obedience
obedi
