Caută
Selectați limba dicționarului
disobedience
/ˌdɪsəˈbidiəns/, /ˌdɪsoʊˈbidiəns/
Disobedience
01
neascultare, nesupunere
refusal to obey someone with authority
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
compus
nenumărabil
formă de plural
disobediences
Exemple
His disobedience to the teacher ’s instructions caused a disruption in the class.
Nesupunerea lui față de instrucțiunile profesorului a provocat o perturbare în clasă.
Arbore Lexical
disobedience
obedience
obedi
