disobedience
dis
dɪs
dis
o
ə
ē
be
ˈbi:
bi
dience
diəns
diēns
expedienceobedience

Definiția și sensul cuvântului „disobedience” în engleză

Disobedience
01

neascultare, nesupunere

refusal to obey someone with authority 
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
compus
nenumărabil
singular
not gender specific
formă de plural
disobediences
Exemple
His disobedience to the teacher’s instructions caused a disruption in the class. 

Nesupunerea lui față de instrucțiunile profesorului a provocat o perturbare în clasă.

LanGeek

Descarcă aplicația noastră mobilă

Arbore Lexical

disobedience
obedience
obedi
LanGeek
Descarcă Aplicația
langeek application

Download Mobile App

App Store