Caută
Selectați limba dicționarului
to disgrace
01
dezonora, rușina
to bring shame or dishonor on oneself or other people
Transitive: to disgrace sb/sth | to disgrace oneself
informații gramaticale
compoziție morfologică
derivat
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
disgrace
persoana a III-a singular
disgraces
participiu prezent
disgracing
trecut simplu
disgraced
participiu trecut
disgraced
Exemple
His scandalous behavior disgraced his family and tarnished their reputation.
Comportamentul său scandalos a dezonorat familia lui și a pătat reputația lor.
02
dezonora, discredita
to lead someone to lose respect, honor, or a valued position
Transitive: to disgrace sb/sth
Exemple
The scandal disgraced the politician, forcing him to step down from office.
Scandalul l-a dezonorat pe politician, forțându-l să demisioneze din funcție.
Disgrace
01
dezonorare, rușine
a state of dishonor
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
compus
numărabil
formă de plural
disgraces
Arbore Lexical
disgraced
disgrace
grace
