Caută
Selectați limba dicționarului
to disgrace
01
dezonora, rușina
to bring shame or dishonor on oneself or other people
Transitive: to disgrace sb/sth | to disgrace oneself
informații gramaticale
compoziție morfologică
derivat
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
disgrace
persoana a III-a singular
disgraces
participiu prezent
disgracing
trecut simplu
disgraced
participiu trecut
disgraced
Exemple
His scandalous behavior disgraced his family and tarnished their reputation.
Comportamentul său scandalos a dezonorat familia lui și a pătat reputația lor.
02
dezonora, discredita
to lead someone to lose respect, honor, or a valued position
Transitive: to disgrace sb/sth
Exemple
The scandal disgraced the politician, forcing him to step down from office.
Scandalul l-a dezonorat pe politician, forțându-l să demisioneze din funcție.
Disgrace
01
dezonorare, rușine
a state of dishonor
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
compus
numărabil
singular
not gender specific
formă de plural
disgraces
LanGeek
Descarcă aplicația noastră mobilă
Arbore Lexical
disgraced
disgrace
grace
