Caută
Selectați limba dicționarului
Duel
01
duel
a prearranged fight with deadly weapons by two people (accompanied by seconds) in order to settle a quarrel over a point of honor
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
simplu
numărabil
formă de plural
duels
02
duel, luptă
any struggle between two skillful opponents (individuals or groups)
to duel
01
a se duea, a se lupta în duel
to engage in a combat or competition between two individuals
Intransitive
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
duel
persoana a III-a singular
duels
participiu prezent
dueling
trecut simplu
dueled
participiu trecut
dueled
Exemple
In medieval times, knights would duel to settle disputes or defend honor.
În evul mediu, cavalerii se dueau pentru a rezolva dispute sau a apăra onoarea.
