disobedient
Pronunciation
/ˌdɪsəˈbidiənt/, /ˌdɪsoʊˈbidiənt/

Definiția și sensul cuvântului „disobedient” în engleză

disobedient
01

neascultător, rebel

refusing or failing to follow rules, orders, or instructions, often showing resistance to authority
informații gramaticale
compoziție morfologică
compus
calitativ
superlativ
most disobedient
comparativ
more disobedient
gradabil
Exemple
The disobedient child refused to go to bed when his parents told him to.
Copilul neascultător a refuzat să se ducă la culcare când părinții i-au spus.
02

neascultător, rebel

unwilling to submit to authority
LanGeek
Descarcă Aplicația
langeek application

Download Mobile App

App Store