Caută
Selectați limba dicționarului
Umpire
01
arbitru, oficial de meci
an official who is in charge of a game and makes sure players obey the rules in sports such as tennis, baseball, and cricket
informații gramaticale
statut de animatitate
om
compoziție morfologică
simplu
numărabil
formă de plural
umpires
Exemple
The umpire called the runner out at home plate after a close tag.
Arbitrul a declarat alergătorul out la home plate după o etichetare apropiată.
02
arbitru, mediator
a neutral person appointed to judge or settle a disputed issue between parties
Exemple
Both unions agreed to accept the decision of the independent umpire.
Ambele sindicate au fost de acord să accepte decizia arbitrului independent.
to umpire
01
arbitra, conduce
to enforce the rules by presiding over a match or contest in sports such as baseball, cricket, and tennis
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
umpire
persoana a III-a singular
umpires
participiu prezent
umpiring
trecut simplu
umpired
participiu trecut
umpired
Exemple
She will umpire the regional final on Saturday.
Ea va arbitra finala regională sâmbătă.
Arbore Lexical
umpirage
umpire



























