Caută
Selectați limba dicționarului
to suffice
01
a fi suficient, a ajunge
to be enough or adequate for a particular purpose or requirement
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de stare
regulat
timpul prezent
suffice
persoana a III-a singular
suffices
participiu prezent
sufficing
trecut simplu
sufficed
participiu trecut
sufficed
Exemple
A simple explanation will suffice to clarify the misunderstanding.
O explicație simplă va fi suficientă pentru a clarifica neînțelegerea.
02
a fi suficient, a îndeplini
to be sufficient to meet a person's standards, needs, or desires
Exemple
Simple compliments won’t suffice him; he expects genuine praise.
Complimentele simple nu îi vor ajunge; el așteaptă laude sincere.
