Caută
Selectați limba dicționarului
sträuben
[past form: sträubte]
01
a rezista, a se opune
Sich widersetzen oder gegen etwas wehren, oft aus Ablehnung oder Trotz
informații gramaticale
compoziție morfologică
derivat
verb de acțiune
regulat
verb auxiliar
haben
persoana I singular
sträube
persoana a III-a singular
sträubt
participiu prezent
sträubend
trecut simplu
sträubte
participiu trecut
gesträubt
Exemple
Sie sträubte sich, die Anweisungen zu befolgen.
Ea s-a opus să urmeze instrucțiunile.
02
se încreți, se zbârli
(Haare, Federn) sich aufrichten, meist aus Angst, Wut oder Kälte
Exemple
Seine Haare sträubten sich vor Schreck.
Părul lui se încreți de spaimă.
