dissidence
di
ˈdɪ
di
ssi
dence
dəns
dēns
British pronunciation
/dˈɪsɪdəns/

Definiția și sensul cuvântului „dissidence” în engleză

Dissidence
01

disidență, contestare

the action or process of disagreeing or disobeying established authority or doctrine
example
Exemple
The dictator responded to growing public dissidence with increasingly repressive security crackdowns and censorship.
Dictatorul a răspuns la creșterea disidenței publice cu măsuri de securitate și cenzură din ce în ce mai represive.
Her writings expressing dissidence against institutionalized racism and sexism challenged mainstream views of the era.
Scrierile ei care exprimă disidență împotriva rasismului și sexismului instituționalizat au contestat viziunile mainstream ale epocii.
LanGeek
Descarcă Aplicația
langeek application

Download Mobile App

stars

app store