Caută
Selectați limba dicționarului
to rebuke
01
mustra, certui
to strongly criticize someone for their actions or words
Transitive: to rebuke sb | to rebuke sb for an action or behavior
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
rebuke
persoana a III-a singular
rebukes
participiu prezent
rebuking
trecut simplu
rebuked
participiu trecut
rebuked
Exemple
She frequently rebukes her children for not completing their chores on time.
Ea le mustrează frecvent pe copiii ei pentru că nu și-au terminat treburile la timp.
Rebuke
01
mustrare, dojană
an act or expression of criticism and censure
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
compus
numărabil
formă de plural
rebukes
Arbore Lexical
rebuker
rebuke
