Caută
Selectați limba dicționarului
wackeln
[past form: wackelte]
01
se clătina, se legăna
Sich leicht hin und her bewegen
informații gramaticale
compoziție morfologică
simplu
verb de mișcare
regulat
verb auxiliar
haben
persoana I singular
wackele
persoana a III-a singular
wackelt
participiu prezent
wackelnd
trecut simplu
wackelte
participiu trecut
gewackelt
Exemple
Das Baby wackelte mit dem Kopf und lachte.
Bebelușul clătina capul și râdea.
02
a fi slab, a se clătina
Nicht fest sitzen
Exemple
Die Türklinke wackelt, aber sie fällt nicht ab.
Mânerul ușii se clatină, dar nu cade.
