Caută
Selectați limba dicționarului
Pontificate
01
pontificat, guvernul Bisericii Romano-Catolice
the government of the Roman Catholic Church
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
compus
nenumărabil
to pontificate
01
a pontifica, a dogmatiza
to state one's opinion in such a manner that shows one believes to be the only person to fully know it and be unarguably correct
informații gramaticale
compoziție morfologică
derivat
verb de acțiune
regulat
timpul prezent
pontificate
persoana a III-a singular
pontificates
participiu prezent
pontificating
trecut simplu
pontificated
participiu trecut
pontificated
Exemple
He tends to pontificate about politics as if he knows all the answers.
Tinde să predea despre politică de parcă ar ști toate răspunsurile.
02
exercita un oficiu pontifical, administra un oficiu pontifical
administer a pontifical office
