obedience
o
ə
ē
be
ˈbi:
bi
dience
diəns
diēns
expedience

Definiția și sensul cuvântului „obedience” în engleză

Obedience
01

ascultare, supunere

the action of respecting or following the instructions of someone in authority 
informații gramaticale
statut de animatitate
abstract
compoziție morfologică
compus
nenumărabil
Exemple
The soldier's strict obedience to orders earned him a commendation. 

Strictul ascultare a soldatului față de ordine i-a adus o mențiune de laudă.

02

ascultare, stăpânire

a territory or region under the authority of a ruler or governing body 
Exemple
Settlers were expected to pay taxes to the obedience of the local lord. 

Coloniștii erau așteptați să plătească taxe la supunerea lordului local.

03

ascultare, supunere bisericească

an area or group subject to the authority of a church or religious leader 
Exemple
The monastery was under the obedience of the Bishop of Rome. 

Mănăstirea era sub ascultarea episcopului Romei.

LanGeek
Descarcă Aplicația
langeek application

Download Mobile App

App Store