Caută
Selectați limba dicționarului
Drifting
01
derivă, rătăcire
aimless wandering from place to place
informații gramaticale
statut de animatitate
inanimat
formă de plural
driftings
02
derapare, alunecare
a motorsport technique where a driver intentionally oversteers, causing the rear wheels to lose traction, while maintaining control through a corner
Exemple
He practiced drifting in the empty parking lot to hone his skills.
A practicat drifting-ul în parcarea goală pentru a-și perfecționa abilitățile.
drifting
01
rătăcitor, nomad
continually changing especially as from one abode or occupation to another
informații gramaticale
compoziție morfologică
adjectiv din participiu prezent
calitativ
superlativ
most drifting
comparativ
more drifting
gradabil
Arbore Lexical
drifting
drift
