Definiția și sensul cuvântului „consecration” în engleză

Consecration

SUBSTANTIV

consacrare, sfințire

act or ceremony of declaring something sacred or dedicated to a divine purpose, particularly in Christianity

informații gramaticale

statut de animatitate

abstract

compoziție morfologică

compus

nenumărabil

formă de plural

consecrations

Exemple

In certain religious traditions, the consecration of a bishop is a sacred ritual that marks the individual's appointment to a holy office within the church.

În anumite tradiții religioase, consacrarea unui episcop este un ritual sacru care marchează numirea individului într-o funcție sfântă în biserică.

consacrare, devotament

the act of solemnly dedicating one's life, time, or effort to a valued purpose or service

Exemple

She lived her life in consecration to helping the poor.

Ea și-a trăit viața în consecrare pentru a ajuta săracii.

Arbore Lexical