intonation
in
ˌɪn
in
to
na
ˈneɪ
nei
tion
ʃən
shēn
/ˌɪntəˈneɪʃən/

Definiția și sensul cuvântului „intonation” în engleză

Intonation
01

intonatie

(phonetics) the rising and falling of the voice when speaking
Exemple
In phonetics, intonation refers to the pattern of rising and falling pitch in speech, which conveys meaning, emotion, and emphasis.
În fonetică, intonarea se referă la modelul de creștere și scădere a tonului în vorbire, care transmite semnificație, emoție și accent.
02

intonare, cântec monoton

the action of singing in a monotone or unvarying pitch
Exemple
The choir struggled with intonation in the opening hymn.
Corul s-a chinuit cu intonația în imnul de deschidere.
03

intonare, intonare inițială

the singing by a soloist of the opening phrase in plainsong or chant
Exemple
The cantor led the congregation with the intonation.
Cantorul a condus congregația cu intonația.
04

intonare, acuratețea tonală

the production of musical tones, particularly the precision of pitch by voice or instrument
Exemple
The violinist 's intonation was flawless during the concerto.
Intonația violonistului a fost impecabilă în timpul concertului.
LanGeek
Descarcă Aplicația
langeek application

Download Mobile App

App Store